Memorie de elefant

 Nu am sa uit ca trebuie sa ma intorc. N-am sa uit cum sa te mangai, cum sa te tin de mana cand ne uitam la film, sau cum sa imi dau parul la o parte, ca sa am un umar gol, pentru tine...N-am sa uit cum iti miros hainele si nici noaptea aia in camera ta, cand inainte sa adorm mi-ai spus ‚te iubesc, iubita mea’; nu ne-am tinut in brate, ne-am tinut in suflet.

 Certitudinile mele s-au schimbat, dar la urma urmei, nimic nu e prea fals si nimic nu e complet adevarat.

 Iubire dupa iubire.....nu asta voiam sa fie viata mea. Gandul ca totul este posibil ma inspaimanta si ma bucura in acelasi timp.

 Iar pe tine, pe Celalat, as avea lucruri sa te intreb, cand stam in colturi diferite ale camerei. Cand zburam mii de kilometrii impreuna si atat. Intre noi doi nu simt decat o risipa de iubire. Si nu am sa uit la cine trebuie sa ma intorc, asa cum nu am sa uit nici cum tu m-ai facut sa plec.

Am sa mananc ciocolata, multa de tot, am sa ma indop cu lecitina, numai sa nu uit.

Oct 12th

Unele dintre cele mai frumoase nopti au fost cele in care mi-a fost dor de cineva.

Cred ca urmeaza nopti frumoase iar. Urmeaza sa-mi fie dor de tine!

Burberry

‚ -As vrea sa-ti citesc blogul.

 -Daca n-as scrie despre tine, ti-as arata.

- Daca n-ai scrie despre mine, n-as vrea sa citesc.’

Ce se intampla in mine? E toamna dar ma simt tot ca in vara. Tot incurcata. Tot ametita dupa vodka aia. Vara asta a fost o petrecere nesfarsita si toamna.... e mahmureala de dupa. Numai ca in loc sa ma doara capu, o sa ma doara mintea, de la cate decizii am de luat.

 Dar am strans amintiri frumoase si cateva nopti linistite in camera mea- doar cateva, dar intense. Cateva momente la 3 dimineata, cu castile in urechi si geamul deschis. Cateva cesti de cafea baute atunci cand nu trebuie, cand nu voiam sa ne fie somn. Cateva episoade din Friends alaturi de ea. Cateva rasete pe infundate, tot dimineata, la 3. Multe, multe poze si cateva plimbari in care nu vorbeam. Plimbari mute. Plimbari care mi-au oferit raspunsuri. Raspunsuri pe care le-am uitat in momentul in care am deschis gura. Au fost si cateva telefoane anomine, unele imature, altele perverse. Ceva magie, multe parfumuri si shoturi. Ciocolata. Cateva pacate. Mai multe de fapt, din astea nu au lipsit. N-a lipsit nimic vara asta, de fapt, a avut de toate. Sa ma bucur sau sa uit? 

P.S- Burberry- parfumul asta o sa imi aminteasca de el, nu de tine.

Hai noroc!

 Erai la un sarut distanta si totusi nu te-am simtit niciodata mai departe. Parca era un univers intre noi, trei gauri negre si un kilometru de mers pe varfuri... Mi-am savurat tristetea alaturi de un pahar cu vin in seara asta. E o tristete trecatoare si pentru asta, e frumoasa. ‚Esti frumoasa’- mi-ai spus de atatea ori si acuma imi spune altu. Eram iubita ta, acuma sunt a lui. Obisnuiai sa fii my-last-call-of-the-day. Ce s-a intamplat?

 Camera mea.....stie prea multe. Camera mea.....te stie prea bine. Sigur iti amintesti cat de moale e patul. Si cat de repede puteam sa ma imbrac cand auzeam cheia in usa. Dar toate filmele la care am inceput sa ne uitam si nu reuseam sa le vedem pana la capat –pentru ca parul meu mirosea prea bine sau pentru ca ma tineai prea strans in brate, pe alea sigur nu ti le mai amintesti. Le-am pierdut sirul. Oricum, un lucru e clar, icoana aia de pe perete a avut parte ce cele mai neortodoxe imagini. Si totusi, acum stau in camera asta si ma gandesc la altu. Ce s-a intamplat?

 Fac 20 si nu tu o sa mananci din tort anul asta, cum ai facut ani la rand, ci el. Mai are rost sa intreb ce dracu s-a intamplat?

Normal ca nu, cand tu umbli cu poza mea, arsa, rupta si lipita cu superglue de 1 leu 50 in portofel. Hai noroc, sa bem, ca inca am 19, am voie sa fiu iresponsabila si in plus, stiu ca asta faceai oricum.

'You were supposed to be there'

‚-Ce ne facem cand se termina vara?’

-O asteptam pe urmatoarea.

Dar oare ‚vara’ nu e de fapt una singura? Ca o relatie de lunga durata, dar care se desfasoara doar 3 luni pe an, chiar atunci cand ne despartim noi mereu?

 Nu-mi place ce fac...am inceput sa mint. Mai intai pe mine. Apoi pe el. Apoi pe celalalt el. In curand ii voi minti pe toti. Dar ce sa fac, e mai usor sa ma prefac ca sunt bine. Intotdeana.

 Nici Scarlett nu ma mai poate ajuta acum ca te-am vazut...asa bronzat..... si trist. S-au schimbat multe sau cel putin am incercat noi sa schimbam, insa vezi si tu ca nu am reusit mare lucru. Mana ta in mana mea se simte la fel. Ai aceeasi privire si acelasi zambet pentru mine. Vocea ta, prin telefon, la 3 dimineata, e la fel. Mi-e sete. Cred ca mi-am imaginat prea mult cum iti sarut buzele sarate- abia ai venit de la mare.

 ‚Aminteste-ti, fetito, sunt un ticalos, nu un gentelman’ –R.B.

 Am inceput sa castig bani la poker. Nu e bine. Cand incepi sa ai noroc la jocuri, pierzi alt noroc mai pretios.

 La naiba, cred ca mi-e dor de ce nu o sa se intample.

Alege un suflet

Durerea mea a ajuns la un alt nivel. Ma simt acum ca atunci cand eram mica si ma jucam Super Mario, treceam la nivelul urmator si nu stiam ce se intampla, iar pana sa-mi dau seama cum sa supravietuiesc, muream des. Da, asa e, pana sa invatam cum sa supravietuim, murim des!

 E mai greu sa V-R-E-I sa treci peste, decat sa T-R-E-B-U-I-A-S-C-A sa treci peste. E infernal gandul ca ma pot intoarce inapoi, la ce am avut, dar totusi aleg sa merg inainte, spre ceva nou. Aleg! Iau o decizie. Imi asum un risc. Si nu unul mic, pentru ca el mi-a spus: ‚alege un suflet’ si nu: ‚alege: vodka sau whisky?’- ca pana la urma ma imbat cu oricare, daca e. Insa cum imi dau seama ce suflet sa aleg? De unde stiu eu care din ele il va imbata pe al meu?

 Sunt un tren. Si doua gari diferite ma asteapta. La una am ajuns la fix, dar nu si calatorul meu, care acum alearga, sperand sa ma prinda din urma. La cealalta am intarziat, dar calatorul asteapta, sperand ca vin...

 Sincronizarea este un lux. Ma simt saraca. Sa te ia naiba.

Sufletul se umple doar cu un alt suflet

Vara asta nu dansez eu, ci sufletul meu. Nu ma pot opri din zambit. Sunt tanara, am atata timp sa nu ma opresc! Nu am crezut niciodata ca alti ochi m-ar putea face sa innebunesc, sau ca alte maini, sa vibrez. Am sa ofer din nou tot ce am, pentru ca mi-e dor sa risc. Dar oare e tot risc, daca nu iti este frica? De ce nu mi-e frica? De ce ma simt atat de bine, atat de impacata cu tot, cu pamantul, cu soarele, cu iarba si cu vantul? Mai ales cu vantul, cu toate adierile astea de seara care imi trec prin par cand el ma tine de mana.

 Nu stiu ce o sa se intample, asta e clar. Insa stiu ce s-a intamplat deja: ‚aproape imposibilul’. Si daca mai plang uneori, nu este pentru ca m-ai pierdut, ci pentru ca imi dau din ce in ce mai mult seama ca o sa fiu fericita fara tine. Nu inteleg de ce asta doare...

 Oricum, suntem atat de norocosi ca existam. Si ma gandesc cat de mic este sufletul meu, in comparatie cu tot. Mic, pentru ca poate fi umplut doar cu un singur alt suflet si totusi mare, pentru ca intreg Universul incape in el.

 Cred ca o sa imi fie dor de tine pentru totdeauna, asta pentru ca nu o sa mai fi niciodata cine ai fost. Dar ma bucur ca imi e dor. Asta inseamna ca, la un moment dat, am avut parte de ceva minunat!