Sunt foarte agitata. Simt ca nu trebuie sa
pierd nicio clipa, ca trebuie sa fac lucruri ce nu le-am mai facut pana acum.
Dar uneori pun totul pe pauza, pentru cateva secunde doar si ma gandesc la noi:
cand merg spre statia de autobuz, cand citesc, cand rad, cand beau, cand
dansez, cand ma dezbrac, chiar si acum. Imi vine in minte chipul tau si ma
gandesc ca esti frumos. Apoi iti trag o palma cat pot eu de tare, cu toata
furtuna ce-am adunat-o in mine de cand nu te mai am, pentru ca ultima daca cand
ne-am plimbat ai spus ca nu o sa fie ultima. Si atat, ma uit din nou la tine si
iti zambesc.
Eventual fumez o tigara imaginara si iti
suflu-n fata, dar asta doar cand vreau sa te fac si pe tine sa zambesti.
As vrea
sa iti dau undo. Sau macar fast-forward. Nu pentru ca regret ce am avut cu
tine, ci pentru ca ai fost atat de minunat incat daca acum nu te mai pot avea,
prefer sa uit cand am putut.
Ne
leaga lanturi mai puternice decat obisnuita. Iar dovada e ca putem supravietui
si unul fara altul. Dar oare putem fi si fericiti? Nu, putem fi MAI fericiti? B.W
zice bine: ‚Once men have tasted caviar it baffles me how they settle for catfish’. Stiu ca eu sunt caviarul
tau. Dar inca nu ai sampania potrivita, ca sa ma poti savura cum merit.
La naiba, in momentul asta as fi fericita si
cu o vodka. Fara suc. Cu gheata? Yes, please.
