Vara asta nu dansez eu, ci sufletul meu. Nu ma
pot opri din zambit. Sunt tanara, am atata timp sa nu ma opresc! Nu am crezut
niciodata ca alti ochi m-ar putea face sa innebunesc, sau ca alte maini, sa
vibrez. Am sa ofer din nou tot ce am, pentru ca mi-e dor sa risc. Dar oare e
tot risc, daca nu iti este frica? De ce nu mi-e frica? De ce ma simt atat de
bine, atat de impacata cu tot, cu pamantul, cu soarele, cu iarba si cu vantul?
Mai ales cu vantul, cu toate adierile astea de seara care imi trec prin par
cand el ma tine de mana.
Nu stiu
ce o sa se intample, asta e clar. Insa stiu ce s-a intamplat deja: ‚aproape
imposibilul’. Si daca mai plang uneori, nu este pentru ca m-ai pierdut, ci
pentru ca imi dau din ce in ce mai mult seama ca o sa fiu fericita fara tine.
Nu inteleg de ce asta doare...
Oricum,
suntem atat de norocosi ca existam. Si ma gandesc cat de mic este sufletul meu,
in comparatie cu tot. Mic, pentru ca poate fi umplut doar cu un singur alt
suflet si totusi mare, pentru ca intreg Universul incape in el.
Cred ca
o sa imi fie dor de tine pentru totdeauna, asta pentru ca nu o sa mai fi
niciodata cine ai fost. Dar ma bucur ca imi e dor. Asta inseamna ca, la un
moment dat, am avut parte de ceva minunat!
Poate ai avut nevoie de schimbarea asta tocmai pentru a realiza ca nu a fost indeajuns de puternic sa te iubeasca o viata asa cum ai fost cu defecte si calitati.
RăspundețiȘtergereIntradevar. Cu totii avem nevoie de schimbari, care sa ne arate ca lucrurile nu sunt numai asa cum credeam noi.
RăspundețiȘtergere' Sometimes, things aren't exactly what you always imagined. They are even better! ' :)