Hai noroc!

 Erai la un sarut distanta si totusi nu te-am simtit niciodata mai departe. Parca era un univers intre noi, trei gauri negre si un kilometru de mers pe varfuri... Mi-am savurat tristetea alaturi de un pahar cu vin in seara asta. E o tristete trecatoare si pentru asta, e frumoasa. ‚Esti frumoasa’- mi-ai spus de atatea ori si acuma imi spune altu. Eram iubita ta, acuma sunt a lui. Obisnuiai sa fii my-last-call-of-the-day. Ce s-a intamplat?

 Camera mea.....stie prea multe. Camera mea.....te stie prea bine. Sigur iti amintesti cat de moale e patul. Si cat de repede puteam sa ma imbrac cand auzeam cheia in usa. Dar toate filmele la care am inceput sa ne uitam si nu reuseam sa le vedem pana la capat –pentru ca parul meu mirosea prea bine sau pentru ca ma tineai prea strans in brate, pe alea sigur nu ti le mai amintesti. Le-am pierdut sirul. Oricum, un lucru e clar, icoana aia de pe perete a avut parte ce cele mai neortodoxe imagini. Si totusi, acum stau in camera asta si ma gandesc la altu. Ce s-a intamplat?

 Fac 20 si nu tu o sa mananci din tort anul asta, cum ai facut ani la rand, ci el. Mai are rost sa intreb ce dracu s-a intamplat?

Normal ca nu, cand tu umbli cu poza mea, arsa, rupta si lipita cu superglue de 1 leu 50 in portofel. Hai noroc, sa bem, ca inca am 19, am voie sa fiu iresponsabila si in plus, stiu ca asta faceai oricum.