Vreau undeva, pe o insula pustie, in august,
langa o cascada si mult, mult prea mult verde in jur. Vreau un cer de noapte
asa de instelat incat sa nu am atatea dorinte. ‚Mi-am pus aceeasi dorinta la
fiecare stea cazatoare’, mi-a zis unu’ care odata era singuru’. Vreau o seara
de iarna, cum a fost cea din Londra; trebuie neaparat sa ninga. Vreau o noapte
de mai ploioasa, sa stau pe geam, cu castile in urechi si ‚Bloodstream’ pe
repeat. Vreau sa ma intorc in timp, in timpul pe care l-am pierdut sau in
timpul altcuiva. Vreau vara, intuneric, malul marii si bratul tau. Si buzele
tale. Si ochii tai. Vreau sa inotam in seara asta care-inca-nu–s-a-intamplat. Vreau
sa ma saruti din nou pentru prima oara, iar muzica sa urle la fel in jurul
nostru, sa simt ca sunt de neinvins, sa simt ca nu ma poti rani, sa stiu ca ma
vrei mult si nu am sa iti dau nimic.
Vreau
acasa. O sa vin. Te rog sa fii acolo.
O să fie. Nu sunt singura care te aşteaptă!
RăspundețiȘtergere