Erai la
un sarut distanta si totusi nu te-am simtit niciodata mai departe.
Parca era un univers intre noi, trei gauri negre si un kilometru de mers pe
varfuri... Mi-am savurat tristetea alaturi de un pahar cu vin in seara asta. E
o tristete trecatoare si pentru asta, e frumoasa. ‚Esti frumoasa’- mi-ai spus
de atatea ori si acuma imi spune altu. Eram iubita ta, acuma sunt a lui.
Obisnuiai sa fii my-last-call-of-the-day. Ce s-a intamplat?
Camera
mea.....stie prea multe. Camera mea.....te stie prea bine. Sigur iti amintesti
cat de moale e patul. Si cat de repede puteam sa ma imbrac cand auzeam cheia in
usa. Dar toate filmele la care am inceput sa ne uitam si nu reuseam sa le vedem
pana la capat –pentru ca parul meu mirosea prea bine sau pentru ca ma tineai
prea strans in brate, pe alea sigur nu ti le mai amintesti. Le-am pierdut
sirul. Oricum, un lucru e clar, icoana aia de pe perete a avut parte ce cele
mai neortodoxe imagini. Si totusi, acum stau in camera asta si ma gandesc la
altu. Ce s-a intamplat?
Fac 20
si nu tu o sa mananci din tort anul asta, cum ai facut ani la rand, ci el. Mai
are rost sa intreb ce dracu s-a intamplat?
Normal ca nu, cand tu umbli cu poza mea, arsa,
rupta si lipita cu superglue de 1 leu 50 in portofel. Hai noroc, sa bem, ca inca am 19, am voie sa fiu iresponsabila si in plus, stiu ca asta faceai oricum.
Ooooof, trebuie să recunosc că am râs la faza cu icoana... şi la cea cu poza. Dar, cum deja ne-ai obişnuit, superb!
RăspundețiȘtergereEva mi-ar plăcea să fim prietene. Ce zici, vrei? :))
:)) Bine, accept cererea ta de prietenie, Anca-Ioana Sandu !
RăspundețiȘtergere=)))
RăspundețiȘtergere